Un pas mare...

19.07.2019

Astăzi echipa noastră a sărbătorit a 50-a aniversare a misiunii Apollo 11 a NASA. 

Astăzi (19 iulie), cu cincizeci de ani, echipajul Apollo 11 a putut vedea suprafața lunară aproape de nava spațială. Astronauții și-au petrecut ziua pregătindu-se pentru aterizarea lunară, care era programată chiar a doua zi. Iată cum s-a întâmplat.

Lansarea și plasarea pe orbita lunară 

Racheta Saturn V a fost lansată pe data de 16 iulie 1969, la ora 13:32 de la Centrul Spațial Kennedy. 12 Minute mai târziu, racheta a intrat pe orbită, iar după ce a mai parcurs încă o dată și jumătate orbita Pământului, motorul S-IVB a dus echipajul către adâncul spațiului, iar naveta a fost plasată pe traiectoria spre Lună. După 30 de minute, modulul de comandă s-a despărțit de ultimele elemente ale rachetei Saturn V.
Cum s-a desfășurat întreaga misiune?

Pe data de 19 iulie, Apollo 11 a trecut prin spatele Lunii pentru prima dată și a intrat în orbita lunară. Au urmat apoi 30 de orbitări, iar în tot acest timp echipajul a urmărit situl de aselenizare, în sudul Mării Liniștii (Mare Tranquillitatis).

Primul pas pe Lună - Aselenizarea Vulturului 

Modulul lunar a fost denumit Vulturul, în cinstea păsării simbol a Statelor Unite ale Americii. Ulterior, vulturul cu cap alb a devenit și o parte proeminentă pe insigna misiunii. Pe data de 20 iulie 1969 modulul lunar (ML) Eagle (Vulturul) a fost separat de modulul de comandă Columbia. În timpul coborârii, Armstrong și Aldrin au aflat că traversau cu 4 secunde mai repede punctele de reper decât era programat, iar asta însemna că vor aseleniza mai departe cu câțiva kilometri față de locul unde ar fi trebuit. Computerul pentru navigare și ghidare al modulului lunar a arătat două alarme neașteptate ale programului, 1202 și 1201, urmând ca Jack Garman, inginerul informatician să îi comunice lui Steve Bales, controlorul de zbor că totul este în regulă pentru a continua în siguranță coborârea.
Alarmele programului indicau, totuși, diferite situații administrative, iar asta însemna că acel computer nu era capabil să execute în timp real toate sarcinile și trebuiau amânate. Toate aceste erori nu erau de computer și nici de astronauți, ci erau cauzate dintr-o eroare a modului de pregătire a astronauților.

Apollo 11 a aselenizat cu mai puțin combustibil la bord față de celelalte misiuni, iar astronauții s-au confruntat cu o avertizare prematură privind cantitatea de combustibil. Ulterior, s-a descoperit faptul că alarma a fost provocată din cauza faptului că atracția gravitațională permitea o unsoare mai mare a combustibilului, iar un senzor nu a mai fost acoperit. Pe tot parcursul coborârii, Aldrin i-a comunicat datele necesare lui Armstrong, iar cu puțin timp înainte de aselenizare, o alarmă l-a informat pe Aldrin că unul dintre cele patru vârfuri ale picioarelor Vulturului a atins suprafața lunară. 

Programul întregii misiuni prevedea și o perioadă de odihnă de cinci ore, deoarece astronauții au fost solicitați încă de dimineața devreme, dar ei au decis să treacă peste perioada de odihnă și să înceapă pregătirile pentru ieșirea extravehiculară mai devreme. Pregătirile au fost programate pentru două ore, dar au durat mai mult din cauza unor probleme cu închiderea sistemului portabil de menținere a vieții (PLSS). 

Pe data de 21 iulie, anul 1969, ora 02:39, Armstrong a deschis trapa, iar la ora 02:51 a început coborârea de pe suprafața Lunii. A urmat o coborâre pe o scară lungă, Neil acționând totul cu un inel metalic pentru a putea desfășura echipamentul modular împachetat, dar și pentru a activa camera TV pe cealaltă parte a Vulturului, iar la ora 02:56 Armstrong a pus piciorul stâng pe suprafața Lunii. Aselenizarea a fost surprinsă cu un sistem de televiziunea slow-scan, sistem care nu era compatibil cu televiziunile comerciale, iar ulterior, imaginile au fost preluate și filmate de o cameră TV convențională, care a redus semnificativ calitatea imaginilor.


”Praful de pe suprafața lunară este ca și pudra", declara Armstrong.
El a fost primul pământean care a pus piciorul într-o altă lume, primul pas pe Lună, iar fraza care a devenit celebră și care putea caracteriza toată misiunea Apollo 11 "Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire", a fost spusă la aproape șase ore și jumătate de la aselenizare.
Ulterior, pe Lună pășește și Aldrin, iar cei doi au început să testeze diferite modalități de a merge, multe dintre ele și foarte amuzante, cum ar fi săriturile de cangur. Niciun astronaut nu a avut probleme cu menținerea echilibrului, iar săritura a devenit mijlocul de deplasare preferat de către astronauți. Astronauții au declarat ulterior că fiecare mișcare trebuie planificată cu șase sau șapte pași înainte, din cauza solului instabil, dar și că diferența de temperatură la soare față de cea de la umbră este insesizabilă la nivelul costumului, ci doar la nivelul caschetei. 

Astronauții au înfipt steagul SUA în solul Lunar, a urmat o discuție cu președintele Richard Nixon, discuție ce ulterior a fost caracterizată drept "cea mai importantă convorbire telefonică făcută din Casa Albă". S-a montat echipamentul științific Apollo, apoi Armstrong a săltat aproximativ 120 metri depărtare de Vultur, pentru a putea face poze de pe marginea Craterului de Esti, iar Aldrin a colectat mostre cu ajutorul unui ciocan geologic. Aceea a fost prima și ultima folosire a ciocanului în timpul misiunii Apollo 11. 

Ascensiunea lunară și întoarcerea de pe Lună 

Aldrin a fost cel care a intrat primul în Modulul lunar. Cu mici dificultăți, astronauți au ridicat cutiile cu mostre cu o greutate de 21,55 kg de material de pe suprafața lunară, dar și filmele, folosind un cablu cu troliu. A urcat și Armstrong în Modulul lunar, iar după ce au trecut pe modul ce le permitea întreținerea vieții pe modulul lunar, astronauții au aruncat din obiectele utilizate pe suprafața lunară (pantofi, echipamente, sistem de întreținere a vieții, dar și altele pentru a micșora masa de decolare), au represurizat modulul lunar și au trecut la programul de somn. 

Aldrin a rupt din greșeală întrerupătorul automat, fapt ce a stârnit îngrijorare la centrul de comandă deoarece era posibil ca motorul, care era conectat la întrerupător să nu mai pornească, iar astronauții să rămână pe Lună. Din fericire, un marker a reactivat întrerupătorul, iar după aproximativ 7 ore de odihnă, astronauții au fost treziți pentru a pregăti procedurile de reîntoarcere. După 2 ore și jumătate, la ora 17:54 a început ascensiunea. Astronauții au lăsat în urmă instrumente științifice pentru experimentul de măsurare a distanței pe Lună - Pământ, cu ajutorul laserului, un seismograf pasiv pentru a măsura cutremurele de pe Lună, o inscripție, dar și semnăturile astronauților și președintelui Richard Nixon. Pe inscripție era următorul mesaj: "Here Men From Planet Earth First Set Foot Upon the Moon, July 1969. A.D. We Came in Peace For All Mankind". "Aici omul de pe Planeta Pământ a pus pentru prima dată piciorul pe Lună, Iulie, 1969, d.Hr. Venim cu gânduri pașnice în numele omenirii". 

Mesajul României pe Lună 

Astronauții au lăsat și un săculeț care conținea replica de aur a unei ramuri de măslin, simbol tradițional al păcii, dar și un disc de silicon care conținea mai multe mesaje de din partea liderilor de stat, inclusiv România prin vocea președintelui Consiliului de Stat al R.S. România, Nicolae Ceaușescu. Mesajul semnat de Nicolae Ceauşescu a fost următorul: "Fie ca primul contact direct al omului cu Luna să contribuie la înfăptuirea aspiraţiilor de progres şi pace ale tuturor oamenilor de pe Pământ"

Preşedintele american Richard Nixon a dăruit ţării noastre un drapel românesc care fusese purtat pe Lună şi înapoi de misiunea Apollo 11, precum şi câteva mici fragmente de rocă lunară. Aceste fragmente se găsesc astăzi expuse la Muzeul Naţional de Istorie din București .

5 Lucruri mai puțin știute despre prima misiune pe Lună 

Neil Armstrong a greșit replica celebră spusă la aterizare "Un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire" este replica deja celebră ce caracterizează evenimentul, însă aceasta pare că nu este replica exactă pe care astronautul trebuia să o spună la aterizare. În prima parte, Armstrong trebuie să spună "Un pas mic pentru un om". 

Steagul american a dispărut de pe Lună Steagul plantat de către astronauți pe Lună în misiunea Apollo 11 a fost doborât de propulsoarele vehiculului și tocmai din acest motiv șansele ca acesta să se mai regăsească pe Lună sunt foarte mici. De asemenea, din cauza condițiilor de pe Lună, cel mai probabil steagul s-a dezintegrat. 

Astronauții nu au avut asigurare de viață Chiar dacă știau că se implică într-una dintre cele mai grele și periculoase misiuni din toate timpurile, toți cei trei astronauți nu au avut asigurare de viață deoarece costa prea mult și nu și-o puteau permite. Cei trei erau deja cunoscuți de foarte multă lume, așa că au apelat la o soluție alternativă. Ei au semnat sute de plicuri poștale, pe care le-au lăsat familiilor, iar în cazul în care nu se mai întorceau de pe Lună, aceștia să le vândă. 

Cei trei au fost nevoiți să urmeze birocrația La întoarcere, după ce au aterizat, cei trei astronauți au intrat în Statele Unite prin Hawaii, iar asta nu i-a scăpat de birocrația oricărui călător la întoarcerea în țară. Ei au trebuit să semneze o serie de documente, iar în câmpul în care era specificată zona din care ei au plecat, astronauții au scris Lună. 

După aselenizare, Aldrin a recitat din Biblie și a băut vin Acest detaliu a fost ținut secret deoarece NASA se afla în plin proces cu o ateistă, Madalyn Murray OHair, care a contestat în justiție faptul că echipajul misiunii Apollo 8 a citit fragmente din "Geneza". 

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la primul pas pe Lună, jumătate de secol de când au fost rostite cuvintele celebre: "Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire".